RAMONA ENACHE Project manager – STEFANINI INSTITUTE, „principalul obstacol de care ne lovim noi este ajungerea la comunitățile cele mai în nevoie. De multe ori acestea sunt ascunse, departe de ochii lumii, ai persoanelor care pot ajuta, și doar uneori îi întâlnim în statisticile negative în care ne încadrăm.”

• Care sunt obiectivele de dezvoltare durabilă din Agenda 2030, relevante pentru ONG-ul pe care îl reprezentați și cum le-ați integrat în activitatea voastră?

Activitatea Stefanini Institute este organizată în jurul obiectivelor (4.) Educație de calitate și (10.) Reducerea inegalităților prin misiunea pe care ne-o asumăm în fiecare zi, aceea de a facilita accesul la educație alternativă persoanelor din medii vulnerabile. Ideea Institutului a pornit în Brazilia iar în România a fost adusă tocmai din nevoia crescută din comunitățile mici de a ameliora incluziunea socială printr-o educație mai bună, pe subiectele de interes si pentru a pregăti tinerii pentru piața muncii.

• Care sunt, din punctul vostru de vedere, cele mai mari 3 obstacole care împiedică un ONG din România să își îndeplinească misiunea?

Principalul obstacol de care ne lovim noi este ajungerea la comunitățile cele mai în nevoie. De multe ori acestea sunt ascunse, departe de ochii lumii, ai persoanelor care pot ajuta, și doar uneori îi întâlnim în statisticile negative în care ne încadrăm. Consider că în România actuală, perspectiva individuală de a aborda lucrurile ar trebui schimbată cu o viteză mai crescută spre o relație între mai mulți parteneri din societatea civilă, care împreună să ajungă la mai multe comunități decât este posibil în acest moment, dar și pentru a produce o schimbare de durată. Astfel s-ar crea o structură complementară, bazată pe nevoile reale ale persoanelor. Scopul nostru pe termen lung, este de asemenea, de a aduna în jurul nostru o comunitate căreia să îi fim aproape pe o perioadă mai îndelungată, iar prin proiectele educaționale pe care i le propunem, să producem un impact sustenabil.

• Organizația își măsoară impactul pe care îl generează în societate prin finanțările atrase și proiectele implementate? Dacă da, utilizați un standard (ex. LBG, SROI) în măsurarea acestui impact?

Până acum, impactul a fost măsurat doar pe termen scurt, având date despre numărul și profilul persoanelor care au participat la activități.

• Cât de aproape / departe suntem din punct de vedere al sustenabilității în România, ținând cont de sectorul în care activezi, conform obiectivelor organizației voastre, dar și a celor incluse în Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României, aliniate la Agenda 2030 promovată ONU? Cine poartă responsabilitatea pentru implementarea măsurilor ce vor face ca România să accelereze pe drumul către sustenabilitate?

Cu cât parteneriatul societății civile de a sprijini atingerea și implementarea acestor obiective va fi unul mai puternic, mai structurat, cu atât vom fi mai aproape ca România să fie un actor de menționat cu privire la agenda ONU 2030. În acest moment suntem în același timp departe și aproape deoarece exită o comunitate din ce în ce mai numeroasă de persoane capabile să producă schimbarile necesare pe oricare dintre obiective, dar totuși destul de mică și mai puțin vizibilă per ansamblu în întreaga societate românească. Avantajul este totuși că această comunitate are deschidere către exemplele de bună practică din alte țări care au făcut câțiva pași înaintea noastră, creativitatea rămâne o carecteristică principală, dar și experiențele din trecut din care mai sunt multe lucruri de învățat.

• Cum putem crește numărul finanțărilor pentru misiune și orientate pe impact vs. finanțare per proiecte și orientate pe rezultate? Va ajută oare faptul că actorii economici mari pun un accent tot mai mare pe sustenabilitate?

Impactul dezirabil în domeniul educației non-formale este vizibil după mai multe interacțiuni, și uneori după un termen destul de îndelungat. Astfel, măsurarea rezultatelor imeidat după o interacțiune încă este posibilă mai mult la nivel cantitativ, iar calitativ după o perioadă mai lungă, uneori chiar și câțiva ani. În afară de certificările pe care le primesc urmând un curs acreditat, de obicei din partea de educație formală, măsurarea impactului real în urma educației non-formale este încă destul de greu de realizat. Pot fi evectuate niște seturi de întrebări la început și la finalul unui ciclu de acțiuni cu o grupă, dar acesta subliniază mai mult competențele specifice legate de temă, dar nu și schimbarea unei atitudini.

• Considerați că noul cadru legislativ privind legea sponsorizării va crește sumele redirecționate de companii către organizațiile non-profit, dezvoltând parteneriate cu impact pozitiv social și/sau de mediu?

Nu sunt la curent cu noul cadru legislativ și cu ce vine nou față de vechea încadrade privind sponsorizarea.