Ciprian Păiuș, Președinte FFCR: Fundațiile Comunitare acționează pornind de la principii precum transparența, independența și incluziunea
- Care sunt obiectivele de dezvoltare durabilă din Agenda 2030, relevante pentru ONG-ul pe care îl reprezentați și cum le-ați integrat în activitatea voastră?
Federația Fundațiile Comunitare din România are rolul de a reprezenta și susține rețeaua celor 18 Fundații Comunitare din țară, cu scopul de a sprijini schimbarea socială în bine.
Prin natura lor, Fundațiile Comunitare din România integrează mare parte din obiectivele de dezvoltare durabilă în misiunea lor și le declină mai departe în programe specifice. Însăși existența Fundațiilor Comunitare este justificată de nevoia de a susține pe termen lung sectorul civic, prin dezvoltarea comunităților pe care le deservesc. Astfel, rolul acestor entități este de a dezvolta spiritul comunitar, inițiativa și filantropia la nivel local, oferind sprijin și finanțare pentru domenii foarte diverse, precum educația, protecția mediului, sănătatea, cultura, reziliența ș.a.m.d.
Pentru a oferi o imagine de ansamblu asupra domeniilor pe care Fundațiile Comunitare le acoperă prin activitatea lor, realizăm anual un set de hărți de programe care prezintă această informație în manieră structurată. Hărțile de programe din 2022 pot fi consultate aici.
Practic, rețeaua Fundațiilor Comunitare are o perspectivă holistică asupra domeniului, contribuind însă și punctual pe anumite paliere în funcție de nevoile concrete identificate în comunități. Spre exemplu, fondurile de burse implementate de fundații își propun să faciliteze accesul la educație, dar și să adreseze inechitățile sociale din comunități; programele de revitalizare urbană, cu impact pe mediul natural sau construit, își propun să susțină dezvoltarea sustenabilă a orașelor și a comunităților; investițiile în infrastructura STEM au impact pe zona de inovare tehnică și creștere economică, asta ca să menționăm câteva din tipurile de programe pe care fundațiile le dezvoltă de ani de zile în comunități. Mai mult decât atât, în pandemie, fundațiile au avut un rol important în mobilizarea de resurse din comunități și sprijinirea sectorului medical prin achiziții de aparatură medicală, echipamente de protecție și dezinfectanți, având o contribuție semnificativă pe zona de sănătate publică și wellbeing. Atât în pandemie cât și în contextul conflictului din Ucraina, fundațiile au oferit persoanelor vulnerabile (rezidenți sau refugiați) acces la alimente de bază, produse de igienă, echipamente de protecție, medicamente sau acces la servicii publice, având un impact pe o paletă largă a obiectivelor de dezvoltare strategică.
În plus, trebuie menționat că Fundațiile Comunitare acționează pornind de la principii precum transparența, independența și incluziunea, alegând mereu parteneri responsabili din sectorul privat, contribuind și din această perspectivă la realizarea acestor obiective prinse în agenda SDG 2030.
- Care sunt, din punctul vostru de vedere, cele mai mari 3 obstacole care împiedică un ONG din România să își îndeplinească misiunea?
ONG-urile reprezintă o parte integrantă a societății civile, iar numărul lor este în continuă creștere în țara noastră, lucru care ne dă speranță. Totuși, ONG-urile din România întâmpină o serie de obstacole comune, atât de natură internă, cât și externă.
Printre acestea aș enumera în primul rând lipsa de resurse – umane, financiare, tehnice. Cred că provocarea cea mai mare pentru ONG-uri este reprezentată de instabilitatea acestor resurse, fapt ce duce la o lipsă de predictibilitate programatică, organizațiile fiind de multe ori în situația de a întrerupe activități, a sista procese sau a tulbura dinamica din echipe, în mod deosebit între finanțări. Așa cum spuneam, aceste provocări, de resurse umane, financiare și tehnice au însă ca numitor comun predictibilitatea resurselor, și observăm că doar acele organizații care construiesc pe mai multe și diferite surse de venit, pot fi stabile și se pot dezvolta.
O altă provocare importantă pentru sectorul asociativ este dinamica relației cu autoritățile publice. Chiar dacă atât ONG-urile, cât și instituțiile statului sunt responsabile de adresarea unei problematici similare din societate, acestea nu reușesc întotdeauna să coopereze, să colaboreze și să pună interesul beneficiarului pe primul loc. Astfel, schimbările în bine se întâmplă greu, costă mai mult decât ar putea costa într-o dinamică de colaborare și avem doar puține exemple de succes în care proiecte cu impact ale societății civile au fost preluate și transformate în programe guvernamentale.
Și nu în ultimul rând, una din provocările principale ale ONG-urilor din România ține de cultura filantropică și de implicare civică din România. Vedem progrese majore în ultimii ani în ceea ce privește voluntariatul sau oferirea de donații și sponsorizări, inițierea de proiecte în beneficiul comunității, însă e nevoie de timp pentru schimbări la scară largă în modul în care ne înțelegem rolul în comunitate, pentru construcția de încredere în sectorul asociativ, ori pentru o participare mai largă a românilor la proiecte cu impact social.
- Organizația își măsoară impactul pe care îl generează în societate prin finanțările atrase și proiectele implementate? Dacă da, utilizați un standard (ex. LBG, SROI) în măsurarea acestui impact?
Ne uităm la impactul programelor noastre în comunități și luăm constant pulsul organizațiilor pe care le finanțăm, busierilor pe care îi sprijinim sau actorilor din comunitate, împreună cu care facem toate aceste programe posibile. În ultimii ani am făcut o evaluare de impact pentru programul național Științescu, pentru a ilustra schimbările din zona STEM din orașele în care programul este prezent, pentru a înțelege legăturile dintre aceste schimbări și activitățile din program și nu în ultimul rând, pentru a explora opțiunile pe care le avem în ceea ce privește dezvoltarea programului. Consider că acest timp de reflecție, de analiză și proiectare pentru viitor e vital în munca noastră și face ca programele pe care le operăm să fie în continuare relevante.
- Cât de aproape / departe suntem din punct de vedere al sustenabilității în România, ținând cont de sectorul în care activezi, conform obiectivelor organizației voastre, dar și a celor incluse în Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României, aliniate la Agenda 2030 promovată ONU? Cine poartă responsabilitatea pentru implementarea măsurilor ce vor face ca România să accelereze pe drumul către sustenabilitate?
Cred că mai e încă mult de lucru până când dezideratele din Agenda 2030 să fie atinse. Mai important însă cred că e procesul prin care societatea, la nivel global, face pași în această direcție. Încă mai e loc de promovare a SDG-urilor, de popularizare a lor, de traducere a lor în viața de zi cu zi a organizațiilor, de modalități agregate de colectare a datelor în ceea ce privește progresul pe Agendă, însă traiectoria cred că e una potrivită. Nu cred că responsabilitatea pentru implementarea măsurilor ce țin de sustenabilitate este una individuală, ci e mai degrabă colectivă. Reușita acestui demers o va da doar colaborarea dintre actorii publici și privați, for-profit și nonprofit, iar comunități precum Coaliția România Sustenabilă au un aport important la a accelera procesul pornit în acest sens.
- Cum putem crește numărul finanțărilor pentru misiune și orientate pe impact vs. finanțare per proiecte și orientate pe rezultate? Va ajută oare faptul că actorii economici mari pun un accent tot mai mare pe sustenabilitate? • Considerați că noul cadru legislativ privind legea sponsorizării va crește sumele redirecționate de companii către organizațiile non-profit, dezvoltând parteneriate cu impact pozitiv social și/sau de mediu?
Singurul mod sustenabil prin care putem crește numărul finanțărilor pentru misiune este construind încrederea între finanțatori și organizațiile pe care aceștia le finanțează. Finanțarea per proiect ar trebui să fie doar modul în care finanțatorii și sponsorii interesați de impact pe un anumit domeniu, cunosc organizații interesate de același tip de impact. După ani de colaborare, parteneriat și finanțare, firesc ar fi ca relația dintre părți să evolueze, perspectiva programatică să se așeze pe cicluri de finanțare, resursele sponsorilor să susțină și dezvoltarea organizațiilor finanțate, dincolo de impactul lor în comunitat, iar resursele să devină predictibile, pentru ca impactul să nu fie pus la risc. Mărturisesc că avem norocul să lucrăm cu astfel de finanțatori, Romanian-American Foundation fiind în capul acestei liste, finanțatori care investesc și în sănătatea organizației ori a oamenilor care o animă, interesați să susțină durabilizarea mecanismelor civice pe care le-am dezvoltat în acești ani, sau să sprijine eforturile noastre de a adresa sistemic provocările din comunități.